Fratele meu zace în adâncul mării
de mii de ani învelit
de alge, de delfini și arătări
despre care nimeni
să vorbească n-a îndrăznit .
Din când în când marea se umflă.
Pescari cu bărbi lungi
se roagă în limba apei
de omul mării să-i ierte că l-au trezit.
Frate iubit din adânc,
te strigăm de după lespedea grea,
mânați de o pornire înțeleasă
numai de apa care stă între noi și ne bea.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu