Vântul dinspre
Ocean
mi-a suflat în urechi.
Ploaia de aur
mi s-a prelins pe limbă.
Nu văd nimic de jur împrejur.
Cu un mănunchi de rozmarin în gură
profetizez întoarcerea regelui
Arthur.
Nu mai fiţi trişti,
bărbaţi ucişi de plictiseală
eroi de bronz îngropaţi în adânc.
Nu mai deznădăjdui, suflet
omorât de carne,
copil al femeilor secate de preaurat.
N-auziţi cum mişcă la ceas de taină piatra?
Nu se aude spiritul din stâncă
ridicând sabia
Excalibur?
Cu un mănunchi de rozmarin în gură
profetizez întoarcerea regelui
Arthur.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.