Uneori mi se pare că văd un munte.
Mulțimi înaintează cu miliarde de picioare.
Nu știu dacă noi mergem spre el
sau el vine spre noi din depărtare.
Pe cerul verde un nor albastru.
Un bătrân zdrențăros și orb
spune că vede la șase mii de metri înălțime
zburând pe Marele Corb.
Pene negre se lasă pe Acoperișul Lumii,
acolo unde se plimbă
Leopardul Veșnicei Zăpezi.
De la un timp sufăr de vedere
cum suferi după cel
pe care deodată îl pierzi.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu