Scrisoarea II - Gabriela Melinescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Mi-e frică să nu te pierd,
ca oamenii săraci mă rog în faţă,
vasului preţios al cerului,
să nu te spargi, stele să nu cădeţi,
planete rătăciţi mai departe
ca zimţii aripilor pe deasupra capetelor noastre.
Corpul tău asemeni
Universului este;
vas în care
Soarele se ridică în fiecare dimineaţă.
în genunchi mă rog pentru înălţarea lui.

Ca ziua şi noaptea se schimbă simţirea ta,
frig şi cald e în corpul tău ca în
Univers.
Aud acum cel care a fost viu, azi e mort,
cel care cânta, tace.
Ai grijă de ţine, bucuria mea,
mi-e frică să nu te pierd, să nu fi fost tu
leul ucis în deşert
din care miere au mâncat vânătorii.



vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.