Deșertul avea pomi înalți cu fructe.
Mergeam pe tot pământul și visam.
Sprânceana polului era căruntă
și-ntinsurile lumii hohoteau
de chiotele ritmice de nuntă.
Era o toamnă-n timp, universală.
Rodiseră pământurile-oriunde
și presimțeam pe buze rumenind
cuvintele de dragoste rotunde.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.