A patrusprezecea - Gellu Naum
Adăugat de: Adina Speranta

Ai noştri ne uitau ne îngropau în coceni
pe ape ce plăcere trecea un pelican aproape roşu
noi admiram poarta cetăţii cumpăram merinde
apoi intram într-o sală umblam ca nişte cocoşaţi ne mai şi plictiseam
ce să mai spun cânta şi muzica era ceva extra

pe aici susţinea ghidul a trecut alexandru cel mareş
canalul ăsta e făcut cu mâna lui de nişte oameni
a trecut într-o vară cu barca de aur citea cu glas tare făcea şi comentarii
făcea minuni de vitejie avea un felinar în apă
porumbul creştea pe mal alexandru cel mareş îl arăta cu degetul zicea îl las urmaşilor mei
să mai facă şi dragoste cu e
lnoi stam ascunşi printre sălcii îl ascultam
apa era călduţă în singurătatea noastră
el trecea mai departe îi stătea bine cu drumul se făceau nişte stele cât pumnul
măi alexandru cel mareş îi striga o femeie hai de înnoptează la mine
am nişte saramurică de peşte facem şi dragoste
(acum vorbea în şoapte dar o auzeam foarte bine era foarte cultă)
noi ne loveam frunţile de catarge ne vâram ochii în apă mai bine să ni-i mănânce peştii de
vii decât să ne vadă în patul lui pe câmpie
măi alexandru cel mareş ne zicea ea nu te face că plouă
măi argonautule îţi dau lâna mea de aur aşa e legea îţi rup şi chitanţă

Era o epocă oarecare Începea noaptea



vezi mai multe poezii de: Gellu Naum




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.