Convulsiile unui regn căruia nu-i mai aparțin demult - Gellu Naum
Adăugat de: Adina Speranta

Târziu pe când mă aflu la înălțimea lor
niște fete dansează pe întuneric au multe brațe s-au oprit
ah cum îl purtăm în ureche și el ne cântă la fel
ah suspinăm ce mai elaborezi ce mai însemnează asta
și hai să ne luăm în brațe să ne mai trăim să ne mai întrebăm
pantofii dacă existăm
și hai să ne plutim printr-un ținut în care fiecare crede lucruri
extraordinare despre celălalt
dar el trece s-a rostogolit spre lunculiță ah cum mai cântă
noaptea pe pod
de-acolo nimeni nu se întoarce
ar trebui să cosim și apa și noaptea să nu mai rămână nimic
de pe urma lui

vorbesc cu ele e un joc cam greu
unele mor sânt argintii plutesc pe apă
câteva fumează pe cer capetele țigărilor licăresc ne induc
în eroare



vezi mai multe poezii de: Gellu Naum




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.