Cineva hotărâse demult
că oamenii au voie să moară...
Moarte frumoasă, nemuritoare, moarte bună,
moarte obscură, moartea grea, plină
de înțelesuri și întoarceri...
El muri tânăr. Încă tânăr. Era îndrăgostit.
Trupul i-a fost găsit împăcat, fierbinte,
adormit pe un mare zâmbet.
Asupra lui s-au găsit
mai multe bilete de tramvai
de pe traseul 8 orizontal,
o scrisoare nescrisă, din care
s-a putut afla totul,
un certificat de stare sufletească
pe numele Clementu Ion
și o batistă curată, umedă...
Inima i se oprise, mare,
după ce izbise zadarnic în gratiile
pieptului, încercând să scape.
În ochii larg deschiși, lumină,
în locul viețîi, imaginea ei,
albastră,
căreia o rază de soare
îi adaugă șuvițe blonde.
vezi mai multe poezii de: Geo Dumitrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.