Noaptea o sufocantă grădină era.
Ne-am ascuns ceea ce-i pentru noi de temut.
Atunci inimile ni s-au trezit, și așa
Sub povara tăcerii-au căzut.
În noaptea aceea nici o stea n-a surâs
Și îndurare n-a fost pentru noi.
Doar un demon în beznă a râs.
Fiți toți blestemați! Și-a fost fapta apoi.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.