Pe lângă ziduri negre-n seară
Plimbându-se, Orfeu din liră
Pe sumbrul iaz argint răsfiră,
Doar primăvara se-nfioară
În picuri, crengi crunt se-nfioară
În vânt nocturn și-Orfeu din liră
Pe sumbrul iaz argint răsfiră,
Pe lângă ziduri verzi să piară.
Castel și deal sclipesc departe,
Voci de femei, ce-acum sunt moarte,
Suav și-ntunecat colindă
Pe alba, ca de nimfă-oglindă,
Și-n timp ce ziua-n verde-apune,
Vremelnicele lor destine
Se plâng, în stuf încep să sune
Și pier: de glume-un sturz se ține.
Sunt apele verzui-albastre,
Respiră chiparoșii-n pace
Și-aleanul lor enorm se face,
Vărsându-se în seri albastre.
Tritoni, urcând, apar din valuri,
Ruină-n ziduri vechi pătrunde
Și luna-n văluri verzi se-ascunde,
Călătorind încet pe valuri.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.