Ultima lumină palidă a ieșit din zi,
Pasiunile timpurii s-au zguduit,
Vinul sfânt al bucuriilor mele s-a vărsat
Acum inima mea plânge noaptea și ascultă
După ecoul tinerelor sărbători,
Care iese atât de clar în întuneric,
Atât de umbrite, ca frunzele ofilite care cad
Pe un mormânt abandonat în noaptea de toamnă
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl