Piețe-n soare, vechi, și-n liniști.
Blânde-n aur, maici pe gânduri
Trec ca-n vis, albastre-n rânduri,
Sub zăduf de fagi și-n liniști.
Din, sclipind în brun, biserici
Moartea chipuri pure-arată,
Steme de mari prinți, odată.
Ard coroane în biserici.
Cai se-apleacă la fântână.
Flori în pomi apar din gheară.
Calmi băieți se joacă-n seară,
Plini de vise, la fântână.
Fete stau privind din poartă
Cu sfieli pestrița viață.
Buzele le sunt de gheață,
Și așteaptă-ntruna-n poartă.
Clopote, vibrând, răsună.
Străji și ritm de marș. Exultă
Sus pe scări străini ce-ascultă.
Orgă în azur răsună.
Clare instrumente cântă.
În grădini, printre grilaje,
Râs de doamne cerne vrajă.
Mame tinere lin cântă.
În miros curg la ferestre
Liliac, catran, tămâie.
Pleoape-n somn căzând, mângâie
Argintiu flori la ferestre.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.