Goală și moartă e casa tatălui,
Sumbră oră
Și deșteptarea-n grădina cuprinsă de-amurg.
Întruna ți-e gândul la chipul alb al omului
Departe de vuietul timpului.
Peste-o visare se-nclină verzile crengi, bucuroase;
Cruce și seară,
Pe cel de sunete plin îl cuprind cu brațe de purpură
Steaua-i și zvonul albăstriilor flori.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.