Iar pășind prin vechiul parc.
O! liniștea florilor galbene și roșii.
Chiar voi, zeilor blânzi, stați întristați,
Și aurul tomnatec al ulmului
La iazul albăstriu nemișcată se-nalță
Trestia, amuțește seara sturzul.
O, atunci și tu îți pleacă fruntea
Înaintea marmorei sfărmate a străbunilor!
Traducere de Ion Pillat
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.