Liniștea defunctului iubește vechea grădină,
Nebunul care locuia în camere albastre,
Seara, în fereastră apare forma încă necunoscută
Ea însă închide perdea îngălbenită -
Stropirea mărgelelor de sticlă a amintit de copilăria noastră,
Noaptea am găsit o lună neagră în pădure
Sonata moale sună în albastru oglindă
Îmbrățișări lungi
Zâmbetul ei glisează peste gura muribundului.
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.