Afară doisprezece-un ceas bătând –
Pe cei în febră-i prinde-o clară groază.
Grădini vuiesc iar cerul scânteiază.
Se mișcă-un palid chip la geam curând.
Această oră poate a și stat.
Năluci pestrițe-n ochi tulburi joacă
În ritm de nave ce pe val se-apleacă.
Un șir de maici ce lin prin gang se-abat.
Și nori se mișcă în albastrul vânt
Ca-n somn îndrăgostiții strânși în brațe.
Și muște se învârt, din hoit să-nhațe,
Scâncește-n pântec poate-un prunc plăpând.
Flori roșii se-ofilesc la geam deja,
Chiar azi frumosului băiat aduse.
O, cum întinse mâinile și râse.
E-o rugă-acolo. Zace-un mort cumva?
Auzi și țipăt groaznic, iar în grei,
Răi aburi parcă vezi sclipind grimase.
Zvon de pian de prin odăi frumoase.
Brusc ceasul bate-afară ora trai.
Plutind, iar pleacă-un negru șir de maici.
Apoi corale încă-auzi departe.
Și îngeri poate-n sală cântă-aparte.
Ard în grădină ca în vis albi maci.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.