Ceasornicul spre ziuă cinci bătând –
Pe-nsingurați îi prinde-o sumbră groază,
Pomi goi vuiesc în parc când se-nserează.
Se mișcă chip de mort la geam curând.
Această oră poate a și stat.
Năluci albastre-n ochii tulburi joacă
În ritm de nave ce pe râu se-apleacă.
Un șir de melci ce lin pe chei se-abat.
Se joacă pale fete oarbe-n crâng
Ca-n somn îndrăgostiții strânși în brațe.
Și muște bâzâie, din hoit să-nhațe;
Scâncește-n pântec poate-un prunc, nătâng.
Cad ruje roșii și-albăstrii din mâini
Și gura tânărului înțeleaptă;
Se zbat lin pleoape: spaima le deșteaptă;
Prin negrul febrei simți miros de pâini.
Se-aud și țipete îngrozitor;
Schelete licăresc prin ziduri roase.
Rea râde-o inimă-n odăi frumoase;
Un câine-atinge-n goană-un visător.
În beznă-un gol sicriu se pierde lin.
Un loc pal ucigașului i-apare,
Când noaptea-n vânt se sfarmă felinare.
Și tâmple-n alb de nobil lauri țin.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl