Sat brun. Ades la ziduri întomnate
Ceva întunecos se-arată lin,
Făpturi: femeie, om și, morți, ei vin
Să-aștearnă patu-odăii-nfrigurate.
Se joacă-aici băieți. Grea umbră cade
Pe baligi brune. Slujnicele vin
Prin umed albăstriu și-arar mai țin
În ochi nocturne clopote uitate.
O crâșmă-i pentru-nsingurare grea
Ce stă sub bolți de neguri, răbdătoare,
Și-n aurii nori de tutun dispare.
Dar propriu, intim e mereu ceva.
Sub bolți, din umbră, cel băut în zare
Cu gându-i dus la păsări călătoare.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.