Oglindă de seară - Georg Trakl
Adăugat de: Adina Speranta

Un copil cu păr șaten. Negricioasă dogoare
Alungă un pas în umedă-nnoptare undă
În negrul-auriu al soarelui floare;
Un moale animal in roșii perne se scufundă

O umbră pe oglindă se strecoară
Și-ncet răsare din albastre stele
O gură roșie, sigiliu misterios,
Și negri ochi lucesc din ramuri, ele.

Al roșului arțar orbește
Și zidul părăsi un trup molatec
O strălucire-albastră se sfârșește.
Vântul răsună peste străzi un cântec.

La geam orele veștejesc
Îndrăgostiții. Norii se plimbă anodini
Legați de-nsingurații ce pălesc.
Privirea argintie cade pe maro grădini.

Mâinile mișcă apa-ntunecată-n răzvrătire.
Piosul spirit pârguie-n cristal.
Nespus e zborul păsării, întâlnire
Cu muribunzii; urmează-un an fatal.

traducere Christian W. Schenk

Comentariul traducătorului

Textul îl găsim, modificat, în prima versiune a poeziei „Afra". Justificarea pentru această modificare o găsim în primul vers și ultimele două. Altfel cele două texte diferă considerabil atât în imagini, cât și în formă.
În "Afra", contextul religios este explicit subliniat, iar forma de sonet dă poeziei o rigoare artistică, care nu se pretează la forma cantabilă din „Oglindă de seară".
Imaginea „Oglindă de seară" corespunde formei liric-cantabile în caracterul ei secvențial.
Orânduirea strofelor pare destul de arbitrară, cititorul având tentația să schimbe ordinea versurilor. Și încheierea, cu cea de-a cincea strofă, pare a funcționa în mod provizoriu; în ciuda unui sfârșit suficient de concludent, poemul pare că ar putea merge mai departe.
Se poate vedea în el o formă artistică a temei oglinzii, pierzând reflecții în infinituri suplimentare, asemenea unui caleidoscop. Dar, pe Trakl însuși, pare să nu-l fi satisfăcut această poezie, nedându-o spre publicare.
„Oglindă de seară" arată un contrast eclatant cu „Afra" într-un singur loc: un ton religios, în ultima strofă, unde se menționează un „spirit pios".
De altfel se întâlnesc elemente cunoscute din alte texte ale lui Trakl, imagini de seară, plante în lumina toamnei, „maro grădini ", apă, cristal, zbor de păsări, moarte, „an fatal". Toate astea par a fi aliniate, compilate, într-un mod nu prea reușit. Și totuși, sunt imagini care, ele singure, caracterizează opera lui Trakl.
Afirmația lui Heidegger potrivit căruia lucrarea poetică a lui Trakl este o singură poezie câștigă o valabilitate deosebită în acest text.

Christian W. Schenk

din volumul Georg Trakl, Versuri, traducere Christian W. Schenk, editura Timpul, 2018



vezi mai multe poezii de: Georg Trakl




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.