Miros de smirnă umblă prin amurg.
În fum cad piețe roșii și pustii.
Se-nvârt bazare, raze aurii
Arar în vechi dughene straniu curg.
Se-ncing lături; și scurmă-n surdul chin
Al arselor grădini un vânt amar.
Cei obsedați vor vise de-aur doar.
Dorm la ferești driade zvelte, lin.
Pe cei bolnavi de vise-i arde-un dor.
Curg printr-o poartă muncitori sclipind.
Turnuri de-oțel spre cer în zări se-aprind.
O, basme care-n fabrici sure mor!
Pășește-n bezna ca păpușa un moșneag
Și râde-un zornăit de bani, avid.
Nimb cade pe fetița ce smerit
La cafenea așteaptă, albă,-n prag.
Fast de-aur, o, stârnit în geam de ea!
Departe tună soarele vrăjit.
Un gârbov scrib surâde ca smintit
În zarea verde-n tulburare rea.
Care cu fructe, dricuri negre vezi,
Pale trăsuri pe poduri de cristal,
Roiesc vapoare albe pe canal,
Concerte-auzi. Sclipesc cupole verzi.
Băi populare-n magice lumini,
Străzi blestemate ce distruse-apar.
Se-nvârt în aer molimi, un focar;
Păduri pătrund prin praful de rubin.
Vrăjit lucește-un teatru de-operă în gri.
Măști din străduțe curg neașteptat
Și undeva mai arde-un foc turbat.
Mic fluture dansează-n vijelii.
Mizerii și duhori din case-n drum ajung.
Culori de violete și acorduri vin:
Pe cei flămânzi la guri de pivnițe îi țin.
Și stă pe-o bancă, mort, un dulce prunc.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.