Drumeţ în vântul negru; lin susură stuful uscat
În liniştea mlaştinii. Păsări sălbatice
Pe cer cenuşiu se urmează în stol;
Derivă peste sumbrele ape.
Vacarm. În coliba surpată
Putreziciunea se-nalţă cu negre aripi;
În vânt suspină mesteceni schilozi.
Seara în cârciuma stinsă. La-ntoarcere
Drumul se umple de blânda tristeţe a turmelor ce pasc,
Se lasă noaptea: sar broaşte din ape de-argint.
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl