Pe Mönchsberg - Georg Trakl
Adăugat de: Adina Speranta

(Pe dealul Călugărului)

Unde umbra ulmilor tomnatici pe cărări tocite cade,
Departe de colibele pline de frunze ciobani dormind,
Mereu urmează frigul întunecata siluetă a călătorului

Peste osificatul podeț, glasul de zambile ale tânărului,
Încet povestind legendele uitate ale pădurii,
Mai blând un sălbatic vaiet bolnav al fratelui.

Deci atinge un verde sărac genunchii străinului,
Fosilizatul căpătâi;
Mai aproape susură albastrul izvor al tânguirii femeilor.

traducere Christian W. Schenk

Comentariul traducătorului

Mönchsberg (cel mai înalt punct la 508 m deasupra nivelului mării) este un deal din Salzburg (Austria), care formează panorama orașului cu spatele său alungit.
Mönchsberg a fost numit după călugării din mănăstirea benedictină Sf. Petru.
O poezie iritantă, scrisă în septembrie / octombrie 1913, care pare destul de clară în titlu, care numește un loc, care este în mod clar de înțeles, Mönchsberg lângă Salzburg unde Trakl a poposit des. Dar tocmai în contextul acestei concreteți, Trakl ne confruntă cu o mulțime de enigme care sunt greu de interpretat. Limbajul devine tensionat la maxim, înțelesurile încep să plutească acolo unde se arată mai subtil.
Să luăm, de exemplu, al treilea vers al celei de-a doua strofe: „Mai blând un sălbatic vaiet bolnav al fratelui". Avem de a face aici cu o elipsă: „Mai blând un sălbatic..." ? Sau cu o elipsă a lui „încet povestind..." – referindu-se la verbul versului dinainte? Sau chiar de la „Mai blând... urmează frigul întunecata siluetă..." – referindu-se indirect la verbul celui de-al treilea vers din prima strofă (urmează)?
Cum apare aici concretețea în domeniul imaginilor? „Umbra ulmilor tomnatici ", precum și „cărări tocite" ar putea corespunde realității din Salzburg pe Mönchsberg. Dar cum rămâne cu „colibele pline de frunze"? Ele amintesc de Sukkot, sărbătoarea Corturilor, ca loc de pelerinaj de toamnă în cultul evreiesc. Sau este o experiență concretă cu păstorii, care au existat la sfârșitul secolului al XIX-lea pe Mönchsberg?
Ne ajută oare cu „osificatul podeț" în desfășurarea interpretării? Pe Mönchsberg a existat un cimitir evreiesc în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Mai probabil, însă, este o referire la Mormântul lui Petru, care are o semnificație deosebită în opera lui Trakl (de exemplu, în „Copilăria"). Cu „glasul de zambile ale tânărului" ajungem într-o zonă picturală complet diferită, care este menționată în poezia „Pruncului Elis", segregarea de gen și androginia. „Prunc" și „Frate" se combină cu imaginea vieții monahale, care nu este asociată doar la Trakl cu zona „legendelor uitate". La fel ca Elis, „Pruncul" este acum definit prin mitul antic al lui Hyakinthos.
Poemul părăsește, în final, spațiul concret al topografiei Salzburgului, când în a treia strofă se află în prim plan aparența fizică a „Călătorului" menționat în prima strofă, „genunchii" și „fosilizatul căpătâi". Acum el este numit „străin" și încercând să facem o paralelă cu poemul „Lui Novalis", îl putem denumi „poet".
„Albastrul izvor", pe care îl cunoaștem din poezia „Pruncului Elis" și „Copilăria", aduce aici „Tânguirea femeilor" mai aproape de urechea „călătorului", a „străinului". Aceasta este ceea ce duce spre producția de mistere a lui Trakl, „tânguirea femeilor"? O veche „suspiciune” orientată biografic a interpretării operei sale!

Christian W. Schenk

din volumul Georg Trakl, Versuri, traducere Christian W. Schenk, editura Timpul, 2018



vezi mai multe poezii de: Georg Trakl




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.