Pururi se sprijină noaptea albă de stâncă,
Unde pinul se-nalță în sunete de-argint,
Unde sunt pietre și stele.
Peste torent se boltește puntea osoasă,
sumbra făptură-a răcorii îl urmărește pe cel adormit,
Secera lunii în râpă trandafirie.
Departe de păstori ațipiți. Prin roca veche
Broasca-și deschide ochi de cristal,
Se trezește vântul înflorit, vocea de-argint
Aievea celor morți.
Domol spunând legenda uitată-a pădurii
Chipul alb al îngerului
Domol îi alintă genunchiul spuma apei
Mugure trandafiriu
Tristă gură de pasăre a celui ce cântă.
Pe fruntea lui se trezește o strălucire frumoasă
Piatră și stea
În care albul străin a sălășluit odinioară.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.