Amintire, speranță-ngropată
Ocrotesc aceste grinzi brune
Deasupra atârnă dalii
Tot mai calmă reîntoarcere,
Pustiita grădină cu răsfrângerea sumbră
A copilăroșilor ani,
Încât de pe pleoape albastre cad lacrimi
Necontenit;
Dincolo sclipesc cristalinele clipe
Ale melancoliei
În noapte.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.