Soare-n toamnă, șters, timid;
Pomii poamele-și alungă.
Pace-o după-amiază lungă,
Camerele-albastre-nchid.
Jalnic sunet de metal;
Alb un animal apune.
Aspru cânt de fete brune
Dus cu frunzele-i, brutal.
Fruntea vrea cerești culori,
Simte-aripi de nebunie.
Umbre-n dans pe deal învie
Pe un putrezit covor.
Calm și vin: amurg decis;
Curg ghitare întristate.
Blând o lampă te abate
Înăuntru ca în vis.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.