Noaptea pe pustia luncă
Ea în vis de febră umblă.
Vântu-ursuz scrâșnește-n luncă,
Luna-n pomi pândește sumbră.
Stele-n prealmă prind paloare
Și-ostenită de mizerii
Prind obrajii ei paloare.
Iz de putrede materii.
Trist foșnește stufu-n baltă
Și ea tremură. Departe
Cântă un cocoș. Pe baltă
Zori suri îngrozesc de moarte.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl