Unei trecătoare - Georg Trakl
Adăugat de: Adina Speranta

Așa în trecere eu am văzut
O-nfățișare dureroasă ce-a căzut,
Ea îmi păru cu mine rudă
De Dumnezeu adusă -
Dar a trecut și-a dispărut.

Așa în trecere eu am văzut
O-nfățișare dureroasă ce-a căzut,
Și m-a lăsat înmărmurit,
De parc-aș fi recunoscut
Iubita ceea din trecut
De-ar fi aici, dar a tăcut.

traducere Christian W. Schenk

Comentariul traducătorului

„Unei trecătoare" este o poezie mai puțin cunoscută a lui Georg Trakl, care nu a fost autorizată de el și nici nu a fost introdusă în vreuna dintre cele două cărți ale sale („Poezii" și „Sebastian în vis") cu toate că a apărut, totuși, în 1909 în „Neuen Wiener Journal" nr. 5744 și în nr. 242 din revista „Salzburger Volksblatt".
Trakl creează aici tema unei întâlniri întâmplătoare cu o persoană care este apoi stilizată o iubire inaccesibilă.
Spre deosebire de Petrarca, cel care a dezvoltat această temă ca model pentru literatura europeană în „Canzoniere”, Trakl rămîne la o întâlnire care se încheie la timpul trecut și relativizând în subjonctivul „de parcă”. Această clasificare este întărită în mod semantic de definiția „din trecut" și de încălcarea trecutului simplu al întâlnirii prin recurgerea la „Iubita ceea din trecut / De-ar fi aici, dar a tăcut".
Motivul creștin sună la Trakl atunci când caracterizează „trecătoarea" ca pe „o înfățișare dureroasă". Ne putem gândi la Gretchen (Margareta) în ruga către Maria, din Faust I: "Oh, tu înfățișare dureroasă, apleacă-te asupra suferinței mele!" Legătura religioasă este întărită de expresia „Ea îmi păru cu mine rudă / De Dumnezeu adusă". Dar mântuirea nu este realizată, presupusul salvator „a trecut și a dispărut".
Cu siguranță Trakl preia acest text din „A une passante" al lui Baudelaire din 1860, dar, în afară de titlu, la Trakl găsim prea puțin din poezia lui Baudelaire. Surprinzătoare, totuși, este revenirea "douleur majestueuse" a lui Baudelaire în „O-nfățișare dureroasă" - cu o schimbare clară a sensului de la sublimitate la supunere. La Baudelaire apariția e „main fastueuse", la Trakl ea este doar o înfățișare și un trecut. Baudelaire alege forma sonetului și, din punct de vedere al conținutului, ea este modelul lui Petrarca, al designului poetic și al unei relații neîmplinite (ca imagine centrală fiind ochii femeii).
Prin simplificarea biografiei s-ar putea ține cont de faptul că numele mamei lui Trakl a fost Maria, guvernanta lui se numea Marie și sora sa favorită se numea Margareta.
Trebuie remarcat faptul că romanul lui Wilhelm Jensen (1837 – 1911), „Gradiva", care a apărut pentru prima dată în „Neue Freie Presse” la Viena, în iulie 1902, a fost bine cunoscut în Austria având o temă asemănătoare - mai ales după interpretarea psihanalitică a textului de către Freud în 1907. Eseul despre interpretarea viselor abordează în romanul lui Jensen și subordonează o tendință incestuoasă a scriitorului (Jensen) cu sora lui ( o interpretare fără substrat real). Trakl a cunoscut atât textul lui Freud1 cât și romanul lui Jensen.

Christian W. Schenk

NOTĂ

1 FREUD, SIGMUND ( 1856 -1939) – medic neuropsihiatru, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Lucrări de profil ce introduc noi termeni .


din volumul Georg Trakl, Versuri, traducere Christian W. Schenk, editura Timpul, 2018



vezi mai multe poezii de: Georg Trakl




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.