Vară - Georg Trakl
Adăugat de: Adina Speranta

Seara tace tânguirea
Cucului în pădure.
Mai adânc se înclină grâul,
Macul cel roșu.

Neagră furtună amenință
Peste colină.
Vechiul cântec al greierului
Se stinge pe câmp.

Nu se mai mișcă frunza
Castanilor.
Pe scara în spirală
Îți foșnește rochia.

Liniștită strălucește lumânarea
În odaia-ntunecată;
O mână argintie
o stinge;

Nici o boare, noapte fără stele.

traducere Christian W. Schenk

Comentariul traducătorului

Cucul este una dintre păsările migratoare care stau la baza lumii picturale a lui Trakl. Cucul este o pasăre migratoare deosebită care începe migrarea spre sud la sfârșitul lunii iunie și, prin urmare, rămâne o perioadă scurtă de timp, aproximativ 10 săptămâni, în zona lui de procreere. El este, de asemenea, un „străin„ din moment ce nu-și clocește el însuși ouăle, lăsând aceasta în seama altor specii de păsări. „Părinții gazdă involuntari” preiau, de asemenea, creșterea puilor de cuc. Este acesta oare contextul interpretării cucului de către Trakl ca motiv de „tânguire”; în poemul lui Trakl „tace tânguirea" cucului. Vrea Trakl oare să sugereze că cucul a plecat deja - sau doar că nu lasă să se audă chemarea lui? Interpretarea din urmă pare mai posibilă, deoarece comportamentul migrator al cucului a fost descoperit abia în ultimele decenii și a dat naștere, la începutul secolului al XX-lea, multor mistere și prejudecăți. Strigătele cucului au fost înțelese în cultura populară ca un oracol - astfel, cucul tăcut, la Trakl, este de asemenea interpretat ca un oracol tăcut, care refuză să ofere informații despre viitor.
Tăcerea cucului corespunde unei lumi a plantelor, care pare a se apleca, „mai adânc" decât cerealele și macii (în vânt). La toate acestea se adaugă o stare de furtună întunecată, ca liniștea înaintea furtunii, frunzele castanilor nu se mișcă iar în ultimul vers citim în mod explicit „nici o boare”. „Nu se mai mișcă frunza" nu indică o condiție anterioară în care vântul nu ar fi bătut, în care cerealele ar fi fost verticale și unde s-ar fi aflat cucul. În același timp, există o durată nedeterminată în starea actuală de tăcere și imobilitate, un aspect de finalitate - întărită de „Vechiul cântec al greierului /Se stinge pe câmp“. O singură mișcare puternică descrie poezia: „Pe scara în spirală / Îți foșnește rochia". Dar această mișcare rămâne în afară, departe de poezie, care continuă cu „tăcere", "„În odaia-ntunecată".
Un paradox ciudat de timp produce o stare de iritare. Lumânarea este în acum aprinsă și în același timp a fost stinsă.
Poemul a făcut parte din volumul „Sebastian în vis" și faptul este dovedit doar de manuscrisul trimis la editura Kurt Wolff, pe data de 06 martie 1914.

Christian W. Schenk

din volumul Georg Trakl, Versuri, traducere Christian W. Schenk, editura Timpul, 2018



vezi mai multe poezii de: Georg Trakl




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.