Alb - George Bacovia

Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.
Salonul alb visa cu roze albe --
Un vals de voaluri albe ...
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă ...

În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări --
Cântau clare sărutări ...
Larg, miniatură de vremuri viitoare ...



vezi mai multe poezii de: George Bacovia




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

"În aceste atome de spaţiu şi timp, cât infinit!" ©Mihail Eminovici

Pe cand tristetea omului era cea mai frumoasa podoaba, cu care se putea invesmanta, pe cand bucuria fara de prihana a unui scancet se desprindea dintr-un suflet, m-am trezit... singur.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
luni, 04 mai 2015