În grădina moartă
Am sărit aseară, peste zidul mort -
Pasul meu, încet, se oprea în loc, -
Conștient de soarta, de durere orb,
În grădina moartă
A sosit un mort.
Se uita-n gradină moartă
Luna albă, moartă -
Plumb, - corpul meu căzu
Pe banca de piatră.
Se-auzea de-afară
Viața proletară -
Numai umbra mea după zidul mort,
- Pentru totdeauna, mai plângea în noapte...
În grădina moartă
A sosit un mort.
vezi mai multe poezii de: George Bacovia