Am sa merg mai înspre seara
Prin dumbravi, ca mai demult,
În priveghetori sa-mi para
Glasul Linei ca-l ascult.
Mai stiu eu ce-as vrea s-ascult!
Ca-n zori Lina sta-n portita,
Salta-n vânt a ei altita,
Vântul îi salta-n cosita
Si-i facea floare-n obraz:
Eu mergeam la plug în laz,
Si, când trec, Lina s-ascunde,
Parca nici nu m-a vazut.
Îi vorbesc, si nu-mi raspunde,
Nu-mi raspunde!
Si-o întreb, si nu-mi raspunde!
Si ma mir ce i-am facut!
Vreau de-aici sa rump o floare!
Ochii unui înger scump
Au albastrul de cicoare,
Si cicoare vreau sa rump
Mai stiu eu ce-as vrea sa rump!
Ca-n amiazi venind pe vale,
Întâlnii pe Lina-n cale:
Fragi i-am dat, ea mi-a zis: Na-le!
T;i-am cerut eu tie fragi?
Ochii ei frumosi si dragi
Priveau tot spre poala rochii,
S-a pus Lina pe tacut,
Si vedeam ca-i umbla ochii,
Umbla ochii!
Ca la serpi, îi umbla ochii,
Si ma mir ce i-am facut!
Sa-mi pun capul pentr-o Lina,
Sa ma fac un om pribeag!
Iesi din neguri, luna plina,
Sa ma vezi la Lina-n prag
Mai stiu eu ce-astept în prag!
Alte dati suna zavorul;
Lina pe furis, ca dorul,
Pasea-n degete pridvorul
Si la mine-n prag venea,
Mama-sa cât ce-adormea.
Azi ard hainele pe mine,
Mi-e greu capul ca de lut,
Stau în prag si ea nu vine,
Nu mai vine!
E târziu si nu mai vine…
Si ma mir ce i-am facut!?
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.