***** Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CI – strofă CXXV - George Gordon Byron
Adăugat de: Gerra Orivera

Au și-a iubit doar soțul, ori și soți
Ai altora? – În romanele anale,
Femei de orice fel să afli poți.
Cornelie, pe-a-nțelepciunii cale
Era, strunind plăcerile carnale?
Ori Cleopatră, darnică din fire,
Cu trup arzând de patimi infernale?
Iubit-a ori fugit-a de iubire?
Spre multe inima e-n stare să aspire!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)






Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CII


Murit-a tânără, frumoasă,
Strivită de-o durere grea, cumplită,
Mai grea ca monumentul ce-o apasă...
Văd nor pe frumusețea-i negrăită;
În negrii ochi văd moartea profețită,
Ca pentru cei aleși, pretimpurie;
Văd farmecul ca raza asfințită,
Sclipind bolnav – o frunză ruginie –
Al morții Hesperus, ce cheamă-n Veșnicie.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)


Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CIII


Ori o văd moartă după ce s-au stins
Părinții, pruncii, vraja frumuseții,
Mai amintind de farmec păru-i nins,
Ce ascundea, buclat, albeața feții
Când toți o admirau în floarea vieții.
Ci-n van sunt întrebările aceste;
Un lucru știm: că, pildă a nobleții,
Soția de bogat ca din poveste,
Metella, a murit! Metella nu mai este!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CIV


Orgoliul lui Crassus și mândria
Sunt scrise-n monument, dar mi se pare,
O, loc de veci, că i-am știut soția.
Trecutul cu-armonii familiare
Renvie-n mine, dar solemn solemn mi-apare,
Prin sonuri ca de stins departe tunet.
Ah, iederă aș sta cu-ardoare,
Cât să-ntrupez, peste mormântul umed,
Tot ce culoare-a fost, mișcare, cântec, sunet.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CV


Din scândurile-atâtor naufragii
Nu pot să fac o a Speranței barcă
Și, pe ocean, să-nfrunt din nou ravagii
Și valul care spumele-l încarcă,
Spre-un țărm unde-am pierdut pe mulți? Dar, parcă,
Informă luntre pot, din scânduri mici,
Să-mi meșteresc? Și unde-n lumea largă
Să merg, când nu m-atrag nădejdi, și nici
N-am casă – și iubesc atât: ce este-aici?



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CVI


Ci urle vânturi! Armonia lor
De-acum îmi va fi muzică... Și țipe,
În noapte, buhele, cu ele-n cor,
Cum le aud țipând în aste clipe,
Căci dragi li-s ale beznelor risipe.
Pe Palatin, prin țipete-și răspund,
Rotind ochi sumbri, dând din grele-aripe.
Ce-nseamnă chinul nostru, chiar profund,
Pe-o raclă ce-a-nghițit imperiul fecund?



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CVII


Bozi, chiparoși, urzici și iederi cresc
Peste mormane de pământ – și, poate,
Aici era palat împărătesc;
Coloane frânte, bolți de mult surpate,
Subpământene beciuri populate
De buhe prinde ochiul să contemple.
Savanții zic atât: că-s ziduri toate!
Dar ce-au fost? Terme, mari palate, temple?
Îi stau măririi ce s-a prăbușit exemple!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)






Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CVIII


E-o lecție morală pentru nații
Căci totul se repetă și renvie.
Da, libertate, glorii, ovații, barbarie,
Mari avuții, corupții, barbarie,
Istoria a prins a ne descrie,
Dar doar o pagină a scris cu rost,
Aici, unde o lungă tiranie
Comori și voluptăți să strângă-a fost.
Priviți, căci orice spun cuvintele – spun prost!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)


Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CIX


Priviți plângând, râzând ori lăudând,
Că-i loc aici de orice simțăminte;
Biet om, ești între râs și plâns oricând,
Căci state, veacuri au aici morminte;
E-o piramidă de imperiu, faur
De glorii ce chiar soarelui fierbinte
Lumina-i întețeau pe-acest coclaur...
Ci unde-i sunt acum cupolele de aur?



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CX


Nici Cicero, columnă fără nume,
Nu a grăit ca tine, răspicat.
Ce-s laurii lui Cezar? Vreau, anume,
Cununi de iederi de pe-al său palat.
Columnă văd, sau arc? S-a consacrat
Lui Titus? Lui Traian? O, nu, ea este
Coloana timpului ce, nendurat,
Râzând, preschimbă totul, fără veste.
Un papă-n vârful ei stă-n vremile aceste.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXI


Traian sta nu-ngropat, ci în văzduh,
De stele-aproape, demn de slăvi sublime,
Fiind cândva neliniștitu-i duh
Stăpânul peste mări, și țări, și clime,
Cum, după dânsul, nu a fost nime,
Spre a mări Imperiul Roman...
Mai mult ca Machedon în străvechime
A fost – și sânge n-a vărsat în van,
Și venerat de toți și astăzi e Traian!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXII


Ci undei a Triumfurilor Stâncă,
Loc de îmbrățișat eroi din lupte?
Dar Tarpeiana, ce-n genune-adâncă
Vedea cum trădătorul frânt și rupt e?
Nu-aici soldații-n șiruri nentrerupte,
Trofee aduceau?... Iar jos, nu moarte
Dorm facțiuni de zece veacuri supte
În țărnă?... Colo-n Forum, nu departe,
Simt elocința cum, o, Cicero,-ți mai arde!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXIII


O, câmp de glorii, sânge și răzmeriți!
O, ginte de mari patimi sfâșiată,
De când luptai puterea să ți-o meriți,
Și până cucerit-ai lumea toată!
Văzut-ai și-Anarhia dezmățată
Cum Libertății îi încalcă dreptul,
Cum cumpără orice soldat o gloată
Și iama da-n senatul mut, de-a dreptul,
Iar muții senatori nici gând să-i țină pieptul.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)






Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXIV


Dar șirul de titani uitând, nu lesne,
Îmi vine ultimul tribun în minte;
Răscumpărat-ai veacuri lungi de bezne,
Rienzi, floare a romanei ginte,
Ce pe Petrarca l-ai iubit fierbinte.
Cât fructe da-va pomul libertății,
Mormântul în ghirlande să-ți alinte,
O, ultim bun roman, străjer dreptății,
Ce scurt timp ai domnit – nou Numa al Cetății!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)


Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXV


Egeria! O, plăsmuire dulce
Și ideală ce pe om l-îmbie
La sân mirific fruntea să și-o culce;
Aeriană auroră vie,
A unei deznădejdi nimfolepsie,
Sau, poate, pământească frumusețe,
Ți-a dat un rege ascultare ție,
Și, orice-ai fi-ntrupare ești, zeiască,
Un gând frumos în dulce formă feneiască.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXVI


Sunt mușchii, lângă sacrul tău izvor,
Stropiți ca de elizeene unde,
Ce chipu-ți oglindesc cu drag și dor,
Tot limpede prin veacuri furibunde;
Iar geniul acestui loc se-ascunde
Într-o nepângărită-n veci verdeață;
Izvoru-n marmuri nu ți-i strâns niciunde
Și sub a ta statuie se răsfață,
Udând apoi, în jur, livadă și fâneață,



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXVII


Și iedera-ncâlcită peste gârlă.
Sunt toate dealurile-n jur în floare;
Prin ierbi foșnind aleargă o șopârlă,
Și păsări cântă vesele – și-o boare
Din flori multicolore-n legănare,
Ți-arată vii priveliști din poveste.
Sub adiere, violeta pare
Că prinde în petalele-i modeste
Nuanțele de-azur din sferele celeste.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXVIII


Egeria! În loc încântător
Primeai pe muritorul tău ales,
Cu inima bătându-ți viu de dor.
Și noaptea-n vălul ei de stele des
Vă-nvăluia cu tainic înțeles,
Și-n doi priveați mirificul spectacol.
Pentru-al zeieștilor iubiri eres
Natura plămădise-acest miracol,
Sălaș al celuia de mai dintâi oracol.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXIX


La pieptu-i strânsă, nu uneai tu gând
Și suflet muritor cu cel zeiesc?
Și dragostei, ce moare suspinând,
Cum s-a născut, nu-i dai imbold ceresc?
Nu-nveșniceai plăceri și dor lumesc,
Scăldându-le-n cerească puritate?
Veninul nu-l îndepărtai firesc,
De pe săgeți? Și buruieni ce, poate,
Apasă sufletul, nu le smulgeai pe toate?



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)






Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXX


Izvorul simțămintelor juniei
Se pierde, vai, ori un deșert doar udă,
De crește iarba rea a freneziei,
Plăcută, dar a cărei floare nu dă
Parfum, ci iz ce naște chin și trudă,
Ori arbori crește, ce mustesc venin...
Dă roade de-astea pasiunea crudă,
Pășind pe sec nisip – și-n lung suspin
Se-neacă, vrând în van opritul fruct divin.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)


Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXXI


O, Dragoste! Ești serafim, privirii
Nearătat – și-n tine credem doar;
Cei ce iubesc îți sunt pe veci martirii,
Cu inime zdrobite pe altar.
Ești plăsmuire-a minții, care chiar
Și ceru-a populat prin fantezie,
Și-cum ne bântui și ne ești calvar
Al sufletului prins de-o flamă vie,
Ce-l chinuie mereu, zdrobește și sfâșie.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXXII


De plăsmuirea ei bolnavă-i mintea,
Și crede-n plăsmuire, delirând.
Statuii-n sculptor caută-i sorgintea,
Căci Firea nu face statui, nici vrând.
Ci unde-i farmecul suav și blând
Ce-l urmărim de mici până la moarte,
Un Paradis de neajuns nicicând,
Al deznădejdii, rătăcind, în arte,
Penelul, peana, ca mai mândre flori să poarte?



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXXIII


Delir e dragostea și nebunie.
Greu i-afli leac, căci idolul din minte
Își pierde-a farmecului poezie
Și însuși idealul ni-l dezminte.
Dar noi, vrăjiți fiind, ca și-nainte,
Furtuni culegem din ce-am semănat,
Căci sufletul, pătruns de crez fierbinte,
Ca alchimistul încăpățânat,
Comori vrea unde nu-s comori cu-adevărat.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CXXIV


Ne vestejim de tineri, supți de boală,
Și n-avem leac, și buza veșnic arde;
Spre-amurgul vieții, forma ideală
Se mai năzare ca-n sculpturi sau carte,
Dar e-o fantomă – și târziu e foarte,
Căci dragoste, zgârcenie ori glorii
Sunt toate-n van pe-al nostru drum spre moarte.
Vrăjesc sub alte nume meteorii,
Dar li se sting, când cad, sclipirile splendorii.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea
– strofă CXXV


Ce-n vis doreau, puțini găsesc, sau nime...
Nevoia de-a iubi,-Ntâmplarea poate,
Mai sting antipatii, dar cu asprime,
Curând vor răbufni, desferecate,
De neiertat jigniri înveninate.
Materială zeie, Circumstanța,
Dintr-o baghetă-cârje pururi scoate
Noian de rele, ca o Baba-Cloanța,
Strivindu-ne sub ea, în pulbere speranța.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.