(*** Beppo – strofă LXI – strofă XC) - George Gordon Byron
Adăugat de: Gerra Orivera

Beppo – strofă – LXI

Zeul din nord, cu-al lui ciocan de sloi
Lui Bonaparte oastea i-a zdrobit,
De elemente-mpinsă înapoi
Ca un novice-n reguli poticnit
Când a deprins franceza. La război
N-a cugetat, deși-ar fi trebuit.
Iar soarta... Nu. S-o blestem mă codesc:
Mă-ncred în ea, când stau și socotesc.



Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXII

Stăpână peste mâine, azi și ieri,
Norocul ea-l împarte; n-am fost eu
Un răsfățat al marii ei puteri,
Dar n-o disprețuiesc, ci-mi spun mereu
Că mă va răsplăti, chiar de nu-i cer,
Pentru c-am tras atâta timp din greu.
Eu n-o mai supăr, dar aștept, cu foc
Să-i mulțumesc, că mi-a adus noroc.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXIII

Să nu-mi uit vorba! Drace! E-o poveste
Ce-mi scapă printre degete. În mers
Îi place stanței să-mi tot joace feste.
Măsurii și-armoniei ăstui vers
Eu mă supun, dar de voi trece peste
Aceste piedici care-n cale-mi ies,
În stihurile mele viitoare
Voi folosi alt număr de picioare.



Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXIV

S-au dus deci la Ridotto (mult aș vrea
Să merg și eu deseară, căci mâhnit
Cum sunt de-o vreme-ncoace, n-ar strica
Un pic de veselie. Pe ghicit
M-aș pune bucuros, aș încerca
Să deslușesc obrazu-acoperit
De felurite măști și, din impas,
M-aș furișa și eu, un sfert de ceas).



Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983






Beppo – strofă – LXV


Voioasă trece Laura prin gloată
Și ochii-râd, iar buzele-i zâmbesc,
Ba glăsuiește tare, ba în șoaptă,
Se-nclină-adânc sau dă din cap firesc,
Se plânge că-i e cald, cu limonată
Iubitul o tratează – sorb, bârfesc –
Ei i se rupe inima că toate
Prietenele sunt prost îmbrăcate.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983

Beppo – strofă – LXVI

– „Una-i cu bucle false, prea fardată
A doua. Alta, cu turbanul său,
E-ngrozitoare! Cea de-a patra, iată
Ce leșinată e! A cincea, rău
Fardată, iar a șasea are-o pată
Pe rochie... a șaptea, -a opta!” Zău!
Îmi e de-ajuns! Mă tem, ca vechii regi
Ai lui Banquo, c-ajung la douăzeci!


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXVII

În timp ce le privea și celelalte
O măsurau. Asemeni c-un murmur
Pluteau în juru-i șoapte, vorbe calde.
Ea le-asculta. Dar doamnele din jur
Se cam mirau: la vârsta ei, încalte,
Atâția fanți? Bărbații-s secături.
Căci lor, de multe ori, le plac mai bine –
Aceste creatori fără rușine.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXVIII

Eu să pricep n-am fost nicicând în stare
De ce femeile ușoare... Dar
Nu vreau să mă ating de-un lucru care
Ar face vâlvă-n țară, și măcar
De-aș ști de ce. De-aș pune, prin urmare,
O robă și sub albul ei pieptar
Mi-aș da în petec, chiar și Romilly
Și Wilberforce, grozav, m-ar ponegri.

Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXIX

Și-n vreme ce ea se lăsa privită
Și flecărea în voie, surâzând,
De toate celelalte pizmuită,
Iar cavalerii se-nclinau pe rând,
Șoptindu-i vorbe dulci, o anumită
Persoană ce intrase de curând
Stătea cu ochii țintă-asupra ei
Așa cum nu se-ntâmplă de-obicei.



Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXX

Era un turc smolit. Ce bucurie
A încercat-o-ntâi! Se bucura
Că turcii-s morți după filogenie,
Deși nici cât un câine prețuia
La ei femeia. Ca pe-o herghelie
Le luau din târg. Haremul le-nghițea!
Cică, neveste, patru au acum,
Și-apoi ibovnice... adlibitum...



Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983





Beppo – strofă – LXXI


Le-ascund sub văl, le-nchid și le păzesc
Că-abia de pot să-și vadă vre un văr.
În mari seraiuri ele lâncezesc
Ca fetele din nord, cu galben păr.
Închise-atâta timp, se ofilesc.
Cum turcii nu-s limbuți, într-adevăr
Că n-au ce face: baie doar, un pic
De dragoste, găteli – și alt nimic.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXII


Nu știu citi, așa că nu se bagă
În critică. Să scrie, nici atât.
Deci n-au nimic cu Muza. Cu vreo șagă
Sau epigramă nu-și trec de urât.
N-au cărți, ziare, predici. Schismă-ntreagă
Ar fi-n harem știința; hotărât
Savante nu-s, și Botherby, cu zel,
Nu dă-n vileag un nou poem model.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXIII

Și n-au nici un poet solemn, antic,
Ce-ntruna faima pescuind, a prins
În undiță, cândva, un biet chitic
Și crede-acuma că-i pescar distins –
„Triton al caracudei”, un nimic
Strălucitor, văpaie ce s-a stins,
Ecou nedemn și mentor fără rost
De barzi în fașă – mai pe scurt: un prost.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXIV

Sentința lui pompoasă n-are scuză!
S-auzi cum zice „Bine!” (vorbă-n vânt),
Cum bâzâie-n lumină ca o gâză,
Cea mai albastră de pe acest pământ,
Dojana-i, doare, lauda-i acuză,
Te-nghite crud, de-i dat vreun crezământ,
De-ar fi doar proastă piesa-i, ar fi bine.
Traduce-ntr-adevăr din limbi străine.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXV

Ți-e scârbă de-autorii-autori,
Nebuni cu straiul de cerneli pătat,
Deștepți, pizmași, subtili, c-adeseori
Par niște foale bune de umflat,
Foi de hârtie, mucuri care mor
În miez de noapte; cel mai îngâmfat
Dintre închipuiți e mai de preț
Decât acești neputincioși isteți.



Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXVI

De soiul ăsta se-ntâlnesc destui,
Bărbați de lume, prefăcuți, poeți
Din nimereală, de condei sătui –
Scott, Rogers, Moore; pe falșșii cântăreți,
Neoamenii de lume, pruncii șui
Ai maicii-nerozii, îi las, vedeți,
La „ceaiul e servit”, la doamna care
I-admiră în saloane literare.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXVII

Nu, ele n-au sărmanele-n serai
Nici un bărbat de lume și poet.
Li s-ar părea, vezi bine, mai dihai
Decât un clopot într-un minaret.
Ar merita-ncercarea să le dai
(Deși dă greș cel mai pios proiect)
Predicator, un bard, ca, cel puțin,
Să-nvețe cum e ritul la creștini.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXVIII

Chimia n-o cunosc cu-ale ei gaze
N-au cursuri metafizice, n-au cum
Citi-n biblioteci sentințe, fraze
Despre năravuri care azi sunt scrum.
Nici expoziții n-au, sublime raze
În orice an, și nu privesc din turn
La cerul înstelat; de cifre, iar
(Slăvit să fie Domnul) n-au habar.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXIX

Pe Domnul de-l slăvesc, poate-ați ghicit,
Am anumite socoteli. Dar nu-s
De laudă: te las către sfârșit
Când am să trec la proză. Nu-i exclus
Talentul meu satiric ascuțit
Cu anii să mă-nbie doar la râs –
Deși cu cât mai mult la haz râvnești,
Cu-atât mai mult, la urmă, pătimești.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXX

O! Veselie! Inocență! Apă
Și lapte dulce, cuminecătură
Din zile fericite! Cel ce scapă,
În veacul nostru de păcat și ură,
Din pura băutură nu se-adapă!
Dar eu o cânt și-aș vrea să-mi dea în gură
Saturn, bătrânul, candelul, din sac,
De plictiseală, sorb câte-un coniac.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXXI

Turcu-o privea pe Laura-ntr-un fel
Mai mult creștin cât musulman. Părea
Că-i spune: „Doamna mea, eu sunt acel
Ce-ți face cinstea, și-ai să stai colea
Să te privesc”. Ochise bine, el,
Și orice țintă-ar fi căzut, dar, ea,
Care-nfruntase ochii-atâtor inși,
Nu se topea sub ochii lui aprinși.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXXII

Se revărsa de ziuă, timp în care
Le-aș sfătui pe cele ce-au dansat
O noapte-ntreagă, cu grăbire mare
Să plece de la bal, căci de îndat'
Ce lămpile pălesc și raza tare
A zorilor în sală a intrat,
Obrazul pare-atins de ofilire
Și-și pierde din nocturna strălucire.



Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXXIII

Mă duc la baluri nu de azi, de ieri.
Prostește-am stat mereu pân' la sfârșit
Și m-am uitat (nu-i nici o crimă, sper)
Să văd femeia care-a biruit.
Frumoase și-n deplinele puteri
Încă și astăzi, multe am zărit –
Dar am văzut doar una din femei
Să-ntreacă zorile cu chipul ei.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXXIV

Deși-aș putea să-l spun, căci pentru mine
Ea fost-a numai via-ntrupare
A operei cerești, ascuns voi ține
Numele-acestei Aurore. Oare,
N-aș merita dojană altfel? Cine
Vrea, totuși, să zărească dalba floare
O va găsi și azi plutind ca-n vis
La vre un bal din Londra sau Paris.



Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983






Beppo – strofă – LXXXV

Deci, Laura știind că-i păgubită
S-o prindă zorii, după ce la bal
Dansase șapte ore-nghesuită,
Se pregătea să plece. Cu-al ei șal
Stătea, alături, contele. Grăbită
Dădea să iasă, când... minut fatal!
Nătângi, gondolierii puși pe sfadă,
Pe-un loc oprit se îmbulzeau, grămadă.



Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983

Beppo – strofă – LXXXVI

Asemeni cu birjarii dau din mâini
Se-nghesuie, lovesc și suduiesc
De le troznesc și fălcile, păgân,
Răcnind într-una. Pe la noi păzesc
Domnii din Bow Street. Sunt aici stăpâni
Niște vagmiștri. Nu se sinchisesc!
Înjură-atât de fără de perdea
Că nici hârtia n-ar putea răbda.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXXVII

Dar contele și Laura-și aflară
Gondola-n fine și plutind ușor
Pe undele tăcute, discutară
Despre costume, dansuri, dansatori
Sau micile scandaluri. Când, la scară
Opri gondola însă, reci fiori
Îi străbătu, căci turcul cel smolit
Ca din pământ, pe trepte-a răsărit.


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXXVIII

– „Musiu, îi zise contele-ncruntat,
Mă văd silit să vă întreb ce anume
Vă mână-ncoace? Nu v-ați înșelat?
Nădăjduiesc că da și, fără glume,
Spre-al vostru bine. Sunt încredințat
c-ați înțeles ce spun. De nu, voi spune
mai pe înțeles!” – Ba n-am greșit deloc,
răspunse turcul. Ăsta nu-i un joc!


Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – LXXXIX

Această doamnă mi-e nevastă!” Ea
S-a-mbujorat la față ca un mac,
Dar dacă-o englezoaică-ar leșina,
Italiencei greu îi vii de hac.
Invocă sfinții-n gând și clipa grea
O îngenunche fără nici un leac,
Deci, fără șnururi rupte, apă rece
Zvârlită în obraz – pârjolul trece.



Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983


Beppo – strofă – XC

Ea spuse... Ce? Căci glasul îi pierise.
Dar contele-l rugă să vină sus,
Mult-potolit de cele ce-auzise.
– „Să nu ne facem, zise el, de râs
În fața lumii strânse. Pare-mi-se
Că e mai nimerit ce-avem de spus
S-o spunem fără martori. Nu e bine
S-ajungi să-și bată lumea joc de tine!”



Traducere de Virgil Teodorescu
„Poeme” – Ed. Minerva 1983



vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.