Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CI
El este-n toate-aici; în negrii pini
Ce umbră-i țin pe înălțimi cu ciute;
E în cascade-n vii și în grădini
Spre lac din foi și frunze-ntrețesute;
E-n unde ce vin glezna să-i sărute
Cu susur lin; e-n fructele brumate
Și în păduri cu sure trunchiuri mute
Dar vezi de mii de frunze zvăpăiate,
Ce îl răsfață mult întru singurătate.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CII
Singuratate plină și de albine
Și păsări cu penet multicolor,
Ce îi închină triluiri divine,
Mai dulci decât al oamenilor cor,
Desfășurându-se în liber zbor,
Fântâni, izvore, ramura subțire,
Bobocul floarei, toate-s un fior,
Un gând de frumusețe, ce-n iubire
S-a zămislit, tânjind spre naltă împlinire.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CIII
De n-ai iubit, misterele iubirii
Te-or cuceri aicea negreșit;
Și fi-vei îndoit rob fericirii
O dată-n viață dacă ai iubit,
Căci în lăcașul ei desăvârșit
I-alungă lumii valma, răutatea.
Cunoaște Firea naștere, sfârșit,
Dar nu-și oprește-n veci fertilitatea
Și compara o poți cu chiar Eternitatea.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CIV
Nu-n van Rousseau alese acest loc,
Să-l populeze c-o iubire pură,
Rod al închipuirii lui de foc,
Căci Amor, lângă lac și curmătură,
Loc fericit făcu, peste măsură,
Rupându-i brâul lui Psyche... Ce zvon
Plăcut auzi când Ronul viu murmură,
Ținându-i și el dragostei ison,
Sub Alpii ce, și ei, tot dragostei sunt tron!
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CV
Laussane, Ferney! Ne amintiți noi nume
Prin care voi vestite ați ajuns,
Doi muritori ce-au căutat pe lume
Drum glorios ce-i altora ascuns.
Ei, minți gigantice, cereau răspuns
La mii de îndoieli, precum Titanii,
Sfruntând cu ele cerul nepătruns,
Ca trăsnete să-ndure și strădanii...
Dar ceru-și râde doar de oamenii, sărmanii.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CVI
Unul – tot foc și nestatornicie,
Cu toane, ca un prunc, dar înzestrat
Cu minte gravă, veselă, zurlie,
Bard, filozof, istoric învățat,
Pe om în sine l-a multiplicat
Într-un talent proteic – dar el armă
Afla-n sarcasm – în acest vânt turbat
Ce răvășește totu-n jur, cu larmă,
Prostia biciuind și-n regi stârnind alarmă.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CVII
Cellalt – profund, meticulos și grav,
Spre-nțelepciune simțind viu îndemn
Și cu științele făcând conclav,
Lovea cu ironia-n cel nedemn,
Dintr-un dispreț solemn un cult solemn
Durând – stârnind turbare ani de-a rândul
În dușmani ce i-au pus pe frunte semn
De erezie, înfierbându-i gândul
Și la infern de veci cu ură condamnându-l.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CVIII
Cenușa lor în pace s-o lăsăm,
Căci de-au greșit, osânda li-i sortită.
Nu-i drept să-i judecăm, să-i condamnăm,
Căci va veni oricum acea clipită
Când taina morții-o fi dezvăluită.
Dorm în mormânt speranțe și teroarea,
Și-n ziua renvierii, prevestită,
Cunoaște-vom cu toții răzbunarea
Tăriei – ori vom ști ce-nseamnă îndurarea.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CIX
Dar mai uitând de-a omului lucrare,
Să contemplăm Zidirea – și-acest cânt,
Ce-l tot lungesc, hrănindu-l din visare,
Să-și curme nesecatul lui avânt.
Spre Alpi mânați sunt nourii de vânt,
Și eu să trec de coama lor se cere,
Ca să contemplu tot acest pământ,
Cât văd cu ochii, pân-ce-n zări se piere,
Îmbrățișat cu drag de-a cerului putere.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CX
Italia! Îmi fulgeră lungi veacuri
În suflet, când te văd, din ziua-n care
Te-a strâns Cartagina în crunte-atacuri –
La ultima de slavă scăpărare.
Bravi și-nțelepți ți-au scris o carte mare;
Ai nimicit și-ai zămislit imperii,
Încât și azi adapi fără-ncetare
Setoase minți ce vin aici, puzderii,
Și-ntre coline-ți sorb din sevele puterii.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CXI
Să scrii sub neprielnice-auspicii;
Să simți că nu mai ești ce-ai fost și nici
Ce se cădea să fii – s-ascunzi nu vicii,
Ci uri, iubiri sau al durerii bici,
Ori duioșii, plăceri, și mari, și mici,
E, pentru suflet, vai, cumplită caznă,
Când singur te tiranizezi, dar zici
Că ți s-a hărăzit să-nfrunți năpraznă
Făcând din verbul tău balsam, venin sau pleaznă!
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CXII
Sunt versurile mele poate-un truc
Nevinovat – culori pe scene-aparte,
Să-mi trec prin față, și le readuc
Să farmece și pe-alții-n foi de carte,
O, tânăr, vrei să ai de glorii parte,
Dar pierdere eu nu văd, ori răsplată
În zâmbet ori în încruntări deșarte.
Eu singur fost-am... Singur viața toată
Rămân, de-oi fi uitat ori pomenit vreodată.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CXIII
Eu lumii n-am dorit să-i smulg ovații;
Eu n-am iubit-o – ea nu m-a iubit;
Nu i-am cinstit nici idoli, nici magnații,
Stând în genunchi ori doar zâmbind silit,
Cu alții-n cor pe nimeni n-am slăvit;
Eram în lume – dar de ea străin,
De gânduri ei străine răvășit,
Și-aș fi rămas la fel – dar anii vin,
Și trec și, mai bătrân, te-mpaci cu-al tău destin.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CXIV
Nu i-am fost lumii drag – și nici ea mie;
Dar să rămânem adversari onești;
La ceasul despărțirii, mintea vie
Mai crede-n adevăruri omenești,
Că nu se-ntind capcane diavolești
În tot ce-i faptă și cuvânt; că mască
Nu poartă toți; că lacrime firești
Mai pot pe altul să-l compătimească,
Iar fericirea nu-i doar via – ci-i pământească.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CXV
Iubită fiică, Ada! Cu-al tău nume
Am început ăst cânt – cu el sfârșesc,
De nu te văd și n-aud eu pe lume,
Cu tine una sunt – și umbre cresc
Spre tine din tot gândul părintesc,
De n-o să mă mai vezi, o, scumpă-amică,
Prin versuri eu și-n vis o să-ți grăiesc;
Vei auzi cum glasu-mi se ridică
Și din mormânt jilav spre inima de fiică.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea –
strofă CXVI
S-ajut să-ți crească agerimea minții,
Părtaș la mici naive bucurii,
Și să te cresc duios ca toți părinții,
Când toate sunt minuni pentru copii,
Ori să te leagăn pe genunchi să-mi vii,
Să-ți scriu pe frunte cald sărut, o fată,
Vai, nu mi-e hărăzit – dar aș greși
Să spun că nu mi-a fost pornirea dată;
Nu știu cum sunt, dar simt: puteam fi și bun tată.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea
– strofă CXVII
Când spune-ți-or că-i ura datorie,
Știu că mă vei iubi și-atunci, chiar dacă
Vor zice că-al meu nume-i o urgie
Și tu să nu-l rostești or să te facă.
Nici de-oi muri, iubirea n-o să tacă.
Nu pot să-ți stoarcă sângele din vine
Și sângele-i al meu – și cât nu seacă,
Precum la viață tu la el vei ține,
Și nu vei înceta de-a mă iubi pe mine.
Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.