Cântarea dracilor în preziua potopului - George Gordon Byron
Adăugat de: Gerra Orivera

Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Om nu va mai fi, jertfa va lipsi. Al nostru tiran
fără de prinos
Va cere-n zadar scrumul cu miros. Cine-i va jertfi? cine-i va jertfi?
Șiroiul căzând, valul alergând
Lumea va-
nghiți; și vântul turbat, Peste ocean zburând dezlănțat, Alți munți va nălța, unda volborând.

Blan, bluc, colcăind, flis, vluc, l
ung plesnind, Luciul lung întins va fi un mormânt,
Mormânt de triumf, mormânt tot pământ.
Ha, ha, ha, ha, ha, ce luciu sclipind!
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.

Vom vedea pierind, murind și murind
Neamul omenesc atât îngâmfat D-
al lui ticălos lut de defăimat.

A! ha! neam trufaș, te
-
am văzut pierind;
Oasele-
ți albind, spălate sclipind, Prin peșteri, prin văi, prin munți s
-or opri; Apa ne-ncetat tot le va goni,
Și moartea cu noi va privi rânjind:
Totul vedem rupt, susul peste subt:
Leul verșunat, tigrul furios

Loc își vor căta cu mielul fricos,
Pare c-
ar fi frați ș
-un lapte au supt.
Izvor cu șiroi spumegând vâjoi, De sus șiroind, de jos volborând,
Totul dezlegând, totul mestecând, --
Ce haos frumos! umed mușuroi!



vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.