Prea tânăr ești, la treizeci și cinci de-ani
Pentru moșnegi, prea vârstnic – pentru juni.
Ți se urăște să-ți pierzi timpu-n van.
De ce trăiești? Cu cine să te-aduni?
Ți-ai potoli al inimii alean,
Dar vezi că-I prea târziu să te cununi.
Nu mai aștepți nimic, și-I de prisos,
Fără alean, metalul prețios.
(Traducere de Virgil Teodorescu
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.