La Babel şezum lângă ape
Şi lacrimi amare plânsém,
Cu dorul şi jalea sub pleoape
De când e duşmanu-n Salem.
Ce fiice putură să scape
Pribege tot plâng şi tot gem!
Când jalnica noastră privire
În slobodul râu se-neca,
De muzici veni poruncire:
Ci zisem vrăjmaşului ba!
Direapta ne sece, din lire
Duşmanului de vom cânta!
Pe-o salce mi-e lira'târnată,
Pierduţi sunt, Salem, ai mei paşi!
Din slava-ţi preacrud fărîmată
Lăuta e semnul ce-mi laşi,
Iar dulcele-i zvon niciodată
N-o fi pentru-ai tăi ucigaşi!
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron