O, soare-al celor fără somn! Stea a-ntristării!
Ce licărești înlăcrimată-n geana zării,
Tu ce străpungi, fără s-atingi, bezna tăriei,
Cum semeni cu-amintirea bucuriei!
Ești ca lumina zilei de-altădată,
Scăpărătoare pururi și-nghețată,
Raza ce-n noapte chinul ți-l petrece:
Îndrăgostită, limpede și rece.
(Traducere de Virgil Teodorescu
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
frumoasa oda adusa lunii..
danab
joi, 25 ianuarie 2018