Dar Tasso nu mai are ecouri
Și nu mai cântă-n cor gondolierii.
Palate-ți par uneori cavouri
Și rar sparg muzici zeghile tăcerii,
Dar Frumusețea-i veșnică vederii,
Căci state, arte pier – dar Firea-i vie
Și n-a uitat Veneția plăcerii,
Serbările, nebuna veselie
De carnaval – ce chip i-a fost și efigie.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron