Între-un palat și-o temniță, pe Puntea
Suspinelor am stat, privind, o dată,
Veneția cum își înalță fruntea,
Ca din baghetă magică iscată.
O mie de ani aripa-ntunecată
Și-o-ntind în jur – și-o glorie pe moarte
Zâmbește unui ev când lumea toată
Sta să-i admire leul, de departe,
Pe tronul insular privind cum coama-i arde.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.