Cybela-i, ce din mare la lumină
S-a fost ivit, cu turnuri drept tiară,
Cu chip maiestuos ca de regină
A apelor... Și-așa odinioară
A fost, și-a nestematelor comoară
Ploua peste-ale ei iubite fiice
Din Orient ori vreo prădată țară.
Ea,-n purpură, poftea și regi aice,
Și onorați erau la mari serbări să-i pice.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.