Laussane, Ferney! Ne amintiți noi nume
Prin care voi vestite ați ajuns,
Doi muritori ce-au căutat pe lume
Drum glorios ce-i altora ascuns.
Ei, minți gigantice, cereau răspuns
La mii de îndoieli, precum Titanii,
Sfruntând cu ele cerul nepătruns,
Ca trăsnete să-ndure și strădanii...
Dar ceru-și râde doar de oamenii, sărmanii.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron