Nu i-am fost lumii drag – și nici ea mie;
Dar să rămânem adversari onești;
La ceasul despărțirii, mintea vie
Mai crede-n adevăruri omenești,
Că nu se-ntind capcane diavolești
În tot ce-i faptă și cuvânt; că mască
Nu poartă toți; că lacrime firești
Mai pot pe altul să-l compătimească,
Iar fericirea nu-i doar via – ci-i pământească.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron