S-ajut să-ți crească agerimea minții,
Părtaș la mici naive bucurii,
Și să te cresc duios ca toți părinții,
Când toate sunt minuni pentru copii,
Ori să te leagăn pe genunchi să-mi vii,
Să-ți scriu pe frunte cald sărut, o fată,
Vai, nu mi-e hărăzit – dar aș greși
Să spun că nu mi-a fost pornirea dată;
Nu știu cum sunt, dar simt: puteam fi și bun tată.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron