Când spune-ți-or că-i ura datorie,
Știu că mă vei iubi și-atunci, chiar dacă
Vor zice că-al meu nume-i o urgie
Și tu să nu-l rostești or să te facă.
Nici de-oi muri, iubirea n-o să tacă.
Nu pot să-ți stoarcă sângele din vine
Și sângele-i al meu – și cât nu seacă,
Precum la viață tu la el vei ține,
Și nu vei înceta de-a mă iubi pe mine.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.