Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea – strofă III - George Gordon Byron
Adăugat de: Gerra Orivera

În primăvara vieții l-am cântat
Pe-un peregrin care fugea de sine;
Reiau povestea – și ca vânt turbat,
Ce nori învolbură, o duc cu mine,
Căci cugetări și lacrime conține,
Ce-n urmă au lăsat doar sterp pustiu.
Grei anii rătăcirii peregrine
Sunt trudnice și lungi cărări, dar știu
Că în nisipul lor nu-s flori, nimic nu-i viu.

Traducere Aurel Covaci