Și-au rupt în ani de patimi, chin, răsfăț
Și sufletul, și lira mea o coardă,
Și poate-n van cânta-voi, dar m-agăț
De tot ce-n mine a putut să ardă.
Oricât de tristă-i tema, nu se piardă,
Căci chiar de-n van mai cânt, scap de-un coșmar
Ce poartă-a egoismului cocardă.
O, al uitării val mi-l deie-n dar,
Chiar dacă numai pentru mine-n vers tresar!
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron