El își sorbise cupa prea curând,
Și cel din urmă strop era pelin;
La pur izvor apoi s-o umple stând,
Crezu c-o umple cu nectar divin
Și veșnic – dar un lanț tot mai hain
Simțea că, nevăzut, în fiare-l strânge;
Oriunde-l duse pasul peregrin,
Crescură suferințele-i nătânge,
Și lanțul răni săpa, făcând să iasă sânge.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.