Râu sfânt ce fericești pământu-n jur,
Vii frumuseți ce gingașe se cern
În fastul lor firesc, divin și pur,
Ai crește-n veci la sânul tău matern,
De omul nu le-ar preschimba-n infern,
Trecând prin cele coasa războirii!
Au ce-ți lipsește ca un rai etern
Să uzi – un vast tărâm al fericirii?
Să fii ca Lethe tu – Uitare-n largul Firii.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron