Adio, Rin vrăjit! O, pacea gustă
Și-un singuratic fără alinare,
Cum și-o pereche-n valea ta augustă.
De n-ar mușca din sufletul ce doare
Ai remușcării vulturi, cu ardoare,
Unde-i sălbatică Natura-Doamnă,
Dar crudă nu, nici veselă prea tare,
Dar crudă nu, nici veselă prea tare,
Nici tristă – ci ca dulce, blândă toamnă,
Apururi ai simți că sufletul se-ndeamnă.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.